Ce este o factură (și de ce nu e un bon de pizza)

Când vinzi ceva — un produs, o oră de consultanță, un logo — trebuie să lași o urmă oficială că vânzarea a avut loc. Urma aceea se numește factură. Este documentul care spune: „eu, firma X, i-am vândut lui Y asta, la prețul ăsta, în ziua asta”.

Gândește-te la bonul de la pizzerie: îți arată ce ai comandat și cât ai plătit. Factura face același lucru, dar e mult mai pretențioasă — vrea să știe exact cine ești tu, cine e clientul, ce taxe se aplică și are un număr unic, ca un buletin.

Ce trebuie să conțină

• Seria și numărul — unic și în ordine, fără sărituri.
• Data emiterii (și ideal data scadenței).
• Datele tale: denumire, CUI, Reg. Com., adresă.
• Datele clientului: aceleași informații, dacă e firmă.
• Ce ai vândut: denumire, cantitate, preț unitar.
• TVA-ul, dacă ești plătitor, și totalul de plată.

De ce contează

Pentru tine, factura e dovada că ai dreptul la bani. Pentru client, e documentul cu care își trece cheltuiala pe firmă. Pentru stat, e locul din care se calculează taxele. Dacă lipsește ceva important, factura poate fi contestată sau respinsă — și atunci banii întârzie.

Pe scurt: factura nu e birocrație de dragul birocrației. E contractul mic dintre tine și client, scris pe o singură pagină. Fă-o corect o dată (debill completează singur câmpurile obligatorii) și uită de ea.